În centrul oricărei cercetări de disertație, există o revizuire a literaturii. Înseamnă că o astfel de muncă necesită efort și timp semnificativ pentru a colecta și procesa mostre mari de date. În timp ce un eseu universitar obișnuit poate necesita doar o afirmație puternică a tezei care să conducă la paragrafe argumentative sau reflexive, disertația solicită cercetări ample obligatorii. Trebuie să înceapă chiar de la început, în timp ce există încă timp pentru a discuta ideile preferate cu un supervizor pentru a se asigura că nu există neînțelegeri sau puncte ratate.

REGULI EFICIENTE DE PLANIFICARE A CERCETĂRII DISERTAȚIEI

Găsiți un subiect bun care se potrivește preferințelor dvs. personale și care poate fi restrâns, astfel încât să nu pară prea larg. Deoarece majoritatea studenților la nivel universitar sau masterat sunt liberi să urmărească o idee, alegeți un subiect unic care va crește semnificația unui studiu.

Scrieți o propunere de cercetare incluzând suficiente informații credibile, astfel încât defectele majore să fie eliminate înainte de începerea oricărei lucrări.

Creați o propunere de disertație urmând o structură logică accesibilă. Dacă există mai multe abordări de studiu posibile, comparați-le și faceți o brainstorming pentru cea care poate permite mai multă libertate în viitor pe măsură ce literatura relevantă este explorată.

Urmați întotdeauna o schiță existentă pentru a păstra problemele de studiu în eșantioanele de date explorate. Dacă ceva nu este menționat în titluri sau subpoziții, nu includeți nimic în plus, deoarece va face o teză și o structură vagă. Acum, tot ceea ce a fost inclus în propunerea de disertație trebuie urmat fără nicio abatere, cu excepția cazului în care există justificări aprobate.

Păstrați subiectul între paragrafele secțiunilor, deoarece structura de succes ar trebui să mențină aceeași idee până la capăt. Deși nu este obligatoriu atunci când scrieți un eseu, o disertație trebuie să includă probleme de studiu și întrebări în fiecare secțiune.

• Nu exagerați atunci când lucrați cu diapozitive. Nu este nevoie să includeți date detaliate, deoarece un public are nevoie doar de informații de bază, astfel încât pot fi adresate întrebări provocatoare. Dacă este posibil, utilizați declarații marcate într-un limbaj clar.
• Știți pe ce să vă concentrați. Dacă există o evaluare a etapei propunerii, aceasta va diferi de ceea ce este de obicei inclus într-o apărare finală. O prezentare a propunerii se concentrează pe relevanța cercetării, ipoteze, metode care sunt cele mai potrivite și o listă de surse care au o semnificație specială. Abordându-ne prezentarea finală, este crucial să includem implicații pentru practică, recomandări suplimentare de cercetare și importanța impactului social.
• Echilibru între vorbire și lectură. Nu utilizați scriptul de vorbire preliminar, ci abordați bunul simț atunci când vă referiți la diapozitive. Exersează-ți abilitățile orale.
• Nu te grăbi în timp ce vorbești. Unul dintre cele mai importante aspecte este vorbirea la un ritm mediu, deoarece există suficient timp alocat pentru fiecare apărare. Luați-vă timp pentru a arăta că nu este un examen, ci o narațiune.
• Rămâi calm și concentrat. Nu arătați că sunteți nervos sau îngrijorat. Păstrați prezentarea profesională și evitați pauzele. Dacă există, acționează ca un actor care dorește să facă o impresie.
• Evitați repetările. Dacă se pune o întrebare similară, reformulați o idee cu cuvinte diferite. Dacă diapozitivul dvs. conține deja informații specifice, nu adăugați aceleași cuvinte într-o formă orală.
• Păstrați lucrurile vizuale! Este garantat că orice exemplu de prezentare a disertației care conține diapozitive multimedia excelente va obține un succes mai mare decât un rezumat sec care nu inspiră publicul. Dacă subiectul o permite, faceți-vă munca strălucitoare și atrăgătoare!

Deși nu există un șablon universal care să se potrivească oricărei prezentări de licenta sau disertație master, schimbați întotdeauna focusul de la upcom.